Pot sa cer daune in cazul divortului?
Raspunsul este unul simplu, da, se poate. Dreptul la daune sau la despagubiri, in cazul divortului, este o forma speciala a raspunderii civile delictuale care vizeaza repararea prejudiciului cauzat prin incalcarea obligatiilor juridice ce compun institutia casatoriei. In privinta obligatiilor dintre soti, acestea sunt „obligatii speciale”, intrucat se nasc in familie, deci au o aparenta de obligatii exclusiv morale, dar in realitate exced granitele moralitatii, bucurandu-se si de o reglementare legala.
In cadrul procesului de divort, daunele sau despagubirile se intemeiaza pe articolul 388 din Noul Cod Civil (NCC) si reprezinta o pretentie suplimentara adusa in discutie in cererea de divort. Conform acestui articol, sotul nevinovat care sufera un prejudiciu in urma desfacerii casatoriei poate solicita compensatii, adica daune sau despagubiri, din partea sotului vinovat. Cererea de despagubiri este solutionata de aceeasi instanta in cadrul procesului de divort. In practica judiciara, acordarea despagubirilor in caz de divort devine tot mai frecventa, constituind un instrument juridic pertinent pentru sotul prejudiciat, afectat de nerespectul valorilor familiei si a normelor sociale de convietuire.
Este important de subliniat ca divortul in sine nu este suficient pentru a repara prejudiciile morale sau materiale cauzate de actiunile ilicite ale unuia dintre soti asupra celuilalt. Astfel, articolul 388 din Codul civil devine tot mai relevant in procesele de divort, avand drept scop restabilirea echilibrului moral si material perturbat de actiunile vinovate ale unuia dintre soti.
In doctrina s-a evidentiat ca motivele pentru acordarea despagubirilor nu trebuie confundate cu motivele divortului. Articolul 388 se refera la un prejudiciu concret rezultat din desfacerea casatoriei. Interpretarea literala a acestui articol sugereaza ca paguba deriva direct din desfacerea casatoriei. In acest sens, “prejudiciul prin desfacerea casatoriei” se refera la momentul in care paguba devine certa si evaluabila, nu doar potentiala.
Articolul 388 NCC este inspirat din articolul 266 din Codul civil francez anterior, care permitea acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral sau material cauzat de divortul din culpa exclusiva a unuia dintre soti. In Franta, instantele au acordat despagubiri pentru diverse prejudicii, precum singuratatea morala si afectiva rezultata din divort sau dificultatile financiare create de unul dintre soti.
Valoarea despagubirile morale:
Potrivit jurisprudentei nationale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului, despagubirile morale trebuie sa fie proportionale cu prejudiciul suferit si trebuie sa reflecte intensitatea si gravitatea atingerii aduse valorilor sociale ocrotite. Evaluarea daunelor morale este dificila, deoarece acestea nu se concretizeaza intr-o stare de fapt, ci in trairi psihice.
De aceea, o instanta poate deduce producerea prejudiciului moral din existenta faptei ilicite si din circumstantele in care aceasta a avut loc. Despagubirile pentru prejudiciul moral trebuie sa fie determinate in mod echitabil si sa ofere o reparatie adecvata pentru leziunea adusa drepturilor si intereselor legitime ale reclamantei.
Este esential sa se ia in considerare impactul devastator al actiunilor sotului vinovat si sa se acorde o despagubire adecvata pentru a repara prejudiciul moral si psihologic suferit de sotul victima, conform dispozitiilor legale si principiilor de justitie si echitate.
Asadar, pentru a fi angajata raspunderea civila delictuala a sotului, trebuie sa se dovedeasca ca sunt indeplinite cumulativ patru conditii, respectiv:
- ca s-a savarsit o fapta ilicita cu vinovatie;
- prejudicial produs ca urmare a faptei ilicite;
- raport de cauzalitate intre fapta comisa si prejudiciul.
Prejudiciul:
Acesta se poate traduce prin trauma produsa ca urmare a incalcarii obligatiilor de celalt sot, cum ar fi infidelitate, separare si abandonul. Aceasta trauma trebuie sa aiba consecinte psihologice si emotionale ireversibile, afectand profund viata prezenta si viitoare a sotului. Studiile arata ca femeile resimt mai intens aceste traume, iar impactul asupra lor este mai profund si mai durabil decat in cazul barbatilor.
Vinovatia:
In conformitate cu prevederile articolului 309 din Codul Civil, care stabileste indatoririle sotilor, se subliniaza ca acestia isi datoreaza reciproc respect, fidelitate si sprijin moral, avand, de asemenea, obligatia de a locui impreuna, cu exceptia situatiilor temeinic justificate care permit separarea.
Comportamentul ilicit al sotului vinovat pentru desfacerea casatoriei in timpul procesului de divort constituie fapta ilicita. Acest comportament include lipsa de respect, infidelitatea, lipsa sprijinului moral si abandonul familiei. Aceste actiuni afecteaza profund onoarea, reputatia si prestigiul sotului, atat in familie, in societate si in mediul profesional, incalcandu-i chiar si dreptul la imagine.
Vinovatia sotului trebuie sa se manifeste sub forma intentiei. Prin incalcarea obligatiilor sale sotul vinovat a produs un prejudiciu grav, afectand sanatatea emotionala si psihologica celuilalt sot.